Nu stiu. Da,recunosc nu stiu ce vreau. Nu stiu pe ce drum sa merg. Daca pe cel construit alaturi de tine,sau pe cel plin de vicii. Drumul din care m-am oprit pentru tine. Si iti multumesc ca ai fost acolo si m-ai salvat la timp. Dependenta era doar la un pas..
Sunt ciudata! Nu stiu ce se intampla cu mine..trebuia sa plec demult,dar nu am putut. Inima imi spunea sa raman..dar a uitat sa-mi spuna: ‘’daca nu pleci,te va alunga el’’. Stiu,nu ne mergea. Amandoi suntem vinovati,certurile zilnice isi lasau amprenta...ai plecat de multe ori..recunosc,mi-a fost greu,dar nu ca acum.
Nu am inteles niciodata certurile astea fara rost. Dar mai ales de ce esti singurul cu care mi s-a intamplat asta. Nu imi amintesc sa fii fost vreo zi in care sa fii fost fericita cu adevarat. Desi poate toata vina o avea comportamanetul meu. Dar...nimic. nici aici nu am vrun raspuns. Nu ma critica,ti-am spus ca nu stiu ce mi se intampla. Stiu ca mintea mea era rascolita total...inimii ii era frica sa se implice total. Dar fara sa-si dea seama,a ajuns sa simta goluri acum. Goluri care se adancesc cu fiecare cazatura..
E prea traziu,sa pot schimba ceva. In fiecare zi imi amintesc greselile facute. Iti repetam mereu ca esti indiferent,fara sa-mi dau seama ca pe parcurs eu am devenit cea indiferenta.
Nu stiu,nu realizam nimic. Cu fiecare secunda,deveneam tot mai absenta. Nu stiam ca va durea atat. Ma asteptam sa-mi spui orice,dar nu si faptul:’’tin la tine ca la o prietena,nu pot mai mult,intelege-ma’’ nu crezi ca ti-a luat cam mult ca sa-ti dai seama,ca nu poti mai mult?
Desi,poate sunt eu nebuna incat mi se pare mult timp,din cauza ca doare faptul ca vom fii doar amici. Si mai ales ca niciodata nu vom mai putea fii ca inainte.
Acum stiu un singur lucru....MI-E GREU!!!
