Urat,nu-mi place atmosfera toamnei. E tragic sa vad cum frunzele copacilor se astern pe pamantul ud. Si cum peste putin timp ajung calcate in picioare. Dar mai tragic e sa-i vad calcand o inima in picioare.
Nu stiu,nu-mi place,si nu mi-a placut niciodata certurile astea provenite din nimicuri,glumele fara rost...lucrurile facute pe negandite,cuvintele spuse la nervi,zilele in care pe obrajii mei se oglindeau urmele lacrimile varsate in noapte,zilele in care nu scoteam o vorba,doar pentru ca nu vroiam sa arat tristetea din interior. Ahh,si zambetul acela. Zambetul meu fals..pe care am ajuns sa-l ador.
Nu stiu,nu inteleg de ce te schimbai cu fiecare minut. Nu inteleg de ce ca amici ne intelegem asa bine...dar cand ne apropiam mai mult,observam ca nu suntem deloc compatibili. Am ajuns sa urasc. Urasc sa aud voci tipand,cuvintele dure pe care ajungi sa le regreti. Urasc ca nu ne putem intelege.
Nu stiu,nu inteleg,si nu voi intelege.
