Nu credeam ca ipocrizia mea mea poate ajunge atat de departe,incat sa merg la locul de munca al sotiei tale,sa-I zambesc ca si cum nu s-ar fii intamplat nimic intre noi,sa o privesc gandindu-ma la tine,mai ales la frumusetea ta pe langa ea.
Si atat de ipocrita incat sa o insotesc pana acasa si sa raman la voi o ora,cand te-am vazut tremuram. Imi doream sa te stranga in brate,sa te sarut. Dar..eram inconjurati,nu am putut. Am vorbit destul,te-ai purtat cu mine ca innainte,zambete,priviri,intr-una ma intrebai cate ceva,eu nu puteam privi in ochii tai,decat buzele,corpul minunat.
Iti adoram glasul cand spuneai ‘’poy daca ne punem din profil semanam,suntem la fel’’sau atunci cand ma intrebai ‘’vrei sa te duc acasa?’’
M-ai privit mult,mai ales picioarele. Oare iti doreai sa le atingi?sa le simti iar,ca atunci demult,cand m-am indragostit de tine?
Desi ma bucur ca te-am ravazut,sunt si trista in acelas timp,de luni incepi sa-ti construiesti propria casa,pari mandru de realizarea asta.
M-a uimit faptul ca,imediat dupa ce am ajuns eu la statie,impreuna cu soacra ta,brusc ai aparut si tu,ai mai stat putin de vorba cu mine..ahh,te ador
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu