De ce eu?

De ce trebuie sa ma aflu in situatia asta? Sa am viata asta,in care doar sufar. Nu mi se intampla nimic bun. Defapt s-ar putea intampla orice. Daca nu are legatura cu tine,nici nu ma intereseaza.
Zi de zi ma gandesc la tine,in mintea mea se aduna mii de scenarii. ‘’cum ar fii daca...’’. aceste ganduri nu au un sfarsit. Sunt infinite. Deja mi-au afectat creierul. Mare parte e ocupat de tine. Si te asigur,ca asa va ramane mult timp de acum incolo.
Imi place sa-mi petrec timpul singura,asa nu ma intreaba nimeni de ce sunt suparata. M-am saturat sa mint ca nu am nimic. Cand defapt eu sunt goala pe dinauntru. Zambesc de forma..vorbesc frumos ca nu am incotro. Dar nu mereu ma pot stapani. Am devenit atat de sensibila. Din orice motiv banal incep si plang. Cand imi mai amintesc si de tine,lacrimile curg si mai rau.
Sunt asa trista cand vad cuplurile cum se imbratiseaza,merg fericiti tinandu-se de mana. Cand ii vad cum se saruta,se alinta. Eu de ce nu am parte de asa ceva? De ce nu pot avea si eu o relatie normala?
Vreau si eu sa merg cu el de mana,fara sa-mi fie teama ca o sa fiu vazuta,sau sa ma gandesc ca il asteapta sotia acasa.
In timp ce ei se plimba fericiti..eu merg singura,trista si cu ochii inlacrimati. Cu gandul la tine,la ce ai putut sa faci din mine. Ma gandesc ca asa am fii putut si noi,daca nu te astepta sotia acasa.
Ce ma fac?desi imi doresc sa am parte de multe in viata asta,nu fac nimic in a castiga. Aceste momente frumoase vreau sa le petrec doar cu tine. Cu altcineva nu pot. Nu am cum sa sarut alte buze. Poate doar gandindu-ma ca te sarut pe tine.