Stii? Incep sa te uit. Poate unde nu m-ai mai cautat. Sau poate doar asta cred,poate asa ma mint..cand defapt incep sa te iubesc si mai mult.
Sigur asta e adevarul,vreau..dar nu pot sa te uit. Desi zilele astea am ras...nu am fost indeajuns de fericita. Am ras pentru ca ochii mei s-au saturat sa planga,sa-ti caute in jur chipul frumos si sa nu-l gaseasca. S-au saturat sa te vrea doar pe tine. Privirea mea este doar una trista si de copila indragostita.
Sunt ingandurata,imi e teama...presupun ca ti-ai facut o parere nu tocmai buna despre mine. Dar de ce asa? Stiu ca am gresit,dar...doar cu tine. Altul casatorit nu am. Nici macar unul singur. Ce rost are? Nici macar sa ii vorbesc nu as putea.
Urasc cand trebuie sa tac... as vrea sa spun atatea,dar nu pot. Trebuie sa ascund bine adevarul. Deja sunt condamnata. Nu vreau sa sufar si mai mult. Cu toate astea nu imi dau seama de gravitatea situatiei. Parca tot nu realizez..uneori ma amuz,cand defapt totul este foarte grav.
Cel mai mult ma doare faptul...ca in ochii tai probabil sunt doar o ‘’.....’’nici macar nu pot sa rostesc acest cuvant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu