luni, 30 mai 2011

Atunci m-am bucurat. dar acum...nu!

Plang,da si astazi am plans,si inca plang. Stiu,o sa-mi spui ca sunt nebuna. Dar oare am vreo vina ca te iubesc atat de mult?
Am aflat nota tezei de la romana. Si mi-am amintit ceva. Ceva frumos dar si dureros. Pe primul semestru am aflat nota ,exact dupa ce m-am intalnit cu tine. M-am bucurat enorm. Dar de aceasta data,nu am simtit nimic. Desi ar fii trebuit sa tip,e o nota mare,cea mai mare din clasa. Dar nu am putut. Nici macar nu am zambit cand am aflat.
Te asigur ca daca ai fii fost langa mine,m-as fii bucurat pe deplin de nota. Te-as fii strans puternic in brate si as fii tipat de bucurie. Nu neaparat nota fiind motivul principal. Ci faptul ca te am pe tine.
E ceva ciudat,ma inebunesti cu fiecare privire. Fiecare atingere ma aduce intr-o stare de reverie.. ador buzele tale superbe,te asigur ca le-as saruta non-stop si tot nu m-as satura. Niciodata nu mi s-a mai intamplat asa.
Dar..totusi,exista o problema. Al meu nu poti fi,deja apartii alteia. Numai la o zi dupa ce ne-am cunoscut a avut loc nunta ta,la care am participat cu drag. Atunci nici macar nu m-am gandit ca intre noi s-ar putea isca ceva.. mi-ai placut de cand te-am vazut,dar te-am considerat barbat luat. Intr-adevar esti un barbat luat. Insa,nu de cineva pe masura ta. Cred ca ai fii meritat ceva mai bun.
Si pe deasupra incepusem sa cred ca esti un barbat cumintel,cum de altfel spunea toata lumea.. asa crdeam la inceput,acum am cu totul alta parere.
Daca chiar esti asa cuminte,de ce ai inceput sa-mi dai mesaje imediat dupa ce ai venit din luna de miere?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu